În mod normal o ședință în București înseamnă o noapte pe tren, drumul de la Gara de Nord până în Băneasa, apoi înapoi să prinzi trenul pe la 15,35, ajungi noaptea în Timișoara, și urmează câteva zile de refacere…
Atâta am mârâit să fiu anunțat din timp ca să pot cumpăra bilete de avion încât până la urmă mi s-a împlinit visul… Merg la București cu avionul… Avantaje: o oră de zbor față de 7-8 de mers cu trenul, Aeroportul Băneasa aproape de… Băneasa, și mai puțină oboseală…
Din păcate, Adela nu mă poate duce la aeroport așa că trebuie să mă descurc cu un taxi… Avionul pleacă la 7… În seara dinainte reușesc să termin cu pregătirile (bagaje, haine, baie) pe la 11 pm. Înspre miezul nopții și adorm… Ceasul, de fapt telefonul, va suna la 5… Doar că sună pe la 3… Karina… Și tot sună până la 5… Deci am dormit 3 ore și ceva…
Pe la 5 și-un sfert cobor și o iau spre stația de taxi… Care e goală… Fac câteva ture spre stație și spre casă întrebându-mă ce soluție să aplic… Până la urmă scot telefonul și caut numere de taxi… Sun și unul e pe fază și zice că în 3 minute ajunge… După 30 de secunde apare unul, doar că parcă e prea repede… Întreb și îmi zice că nu a venit după comandă… Ca urmare îmi zic că e frumos să mă dau jos și să aștept pe cel care a zis că vine… Între timp, adică în câteva zeci de secunde, mai apar vreo patru mașini de la alte firme… Eu îmi aștept omul… Trec trei minute, patru, și zic că dacă mai trece unul mă urc într-o mașină de-acolo și plec… Dar apare omul… Mă întreabă pe unde vreau să merg: pe centură, Dumbrăvița?… Până la urmă îl liniștesc că prefer drumul mai scurt: deci Take Ionescu… E ora 5:30… Deci tarif de noapte… Ajungem și pe Take Ionescu, mergem ce mergem și la un moment trage pe dreapta… Mă uit nedumerit… Scoate chitanța și butonează ceva la aparat… Apoi pornește… A schimbat tariful… Ieșisem din oraș… Ajungem doar cu 5 minute de întârziere față de planul meu inițial… 5:45… Cu câteva zile înainte primisem un SMS în care mi se spunea să fiu cu 3 ore înainte la check-in… Ca să nu pierd avionul… Care avion are 33 de locuri… Primisem și un e-mail în care se zicea că la București check-in-ul se deschide cu 3 ore înainte… Așa că îmi zic că 5 minute e cam mult pentru un check-in și îmi planific să ajung doar cu 80 de minute înainte de decolare… Sunt al treilea la coadă și termin în 3 minute… Mă așez pe-aproape să văd dacă se aglomerează… No way…
Peste câteva minute toți au făcut check-in-ul așa că omul vine la poartă gata să ne îmbarce… Interesantă imaginea de pe monitorul care vede geanta mea… O grămadă de cabluri într-un buzunar plus un hard-disk și un telefon… Dar nu se stresează omul…
Avionul… Saab 340… Cu elice… Stewardesa drăguță… Aveam impresia că zâmbește doar pentru mine… Era doar o impresie… Am mai zburat cu avion mic, dar ăsta îți dădea impresia că e un autobuz cu aripi… Și-apoi hârâitul… Ce mai tura-bura, îmi place și cu trenul… Oare de ce avem obsesia asta ca picioarele să fie întrucâtva legate de pământ… Mie nici în apă nu-mi place dacă știu că „trece peste gât”…
OK… Plecăm din Timișoara…
Pe drum văd munții…
Și când aterizăm fac o fotografie și la avion…
Știu că veți zice că arată bine, dar ceea ce simți în suflet contează…
Ies din aeroport cam repede, de fapt partea de ieșire e de mărimea unei halte CFR… Merg să întreb ce autobuz să iau… Femeia de la ziare îmi zice că numai cu taxi-ul dacă vreau pentru că autobuzele nu circulă azi… E 1 aprilie… Dar nu mă gândesc la asta, ci mă întreb dacă femeia nu e vorbită cu taximetriștii… Care taximetriști m-au stresat la ieșirea din aeroport… Mă dumiresc încetul-cu-încetul… În noaptea dinainte șoferii au intrat în grevă… Bună primire… Mă întreb dacă nu trebuie grevele astea anunțate, etc. Se pare că în București nu… E spontană, cică… Sun la Uniune… Îmi zice să caut un taxi mai încolo și după aia mai vorbim… Nu găsesc pe rază de juma de km așa că vin doi colegi după mine… Îl mai așteptăm și pe cel din Cluj… Între timp caut ceva despre grevă… Cică sunt nemulțumiți că au venitul de 2400 de lei și s-ar putea să scadă… Ce-i drept, eu îl am sub 2000 dar tot nemulțumit aș fi dacă ar vrea să mi-l scadă… Șofer în București… Bună meserie… Nu-ți trebuie nici școală… Aud că alt coleg a întrebat la taxi și i-a cerut 50 de lei pe vreo 10 km… București…
Trebuie să fac și revista presei… Așa că asta cam fac în timpul ședinței… Dar mâncăm bine și nici nu știi cum a venit timpul să faci drumul înapoi… Scot o factură pentru decontare, îmi cumpăr niște chips-uri și stau în holul sălii din aeroport… Dau cu ochii de bannerul de mai jos și mintea mea răutăcioasă ticluiește o întrebare: „asta înseamnă că oriunde pleci din București ajungi în Europa?” Eu votez pentru da…
Nu apuc să fac două poze și apare din stânga un gardian ceva… Că n-am voie să fotografiez… E drept că am văzut foaia A4 cu semnul respectiv dar n-am înțeles motivul așa că mai dau de lucru la gardieni… Poate totuși și ei înțeleg bannerul cum îl înțeleg eu… Și nu le place să se prindă prea mulți…
Sun în Timișoara să mă ia cineva de la aeroport și deja sunt în avionul de întoarcere… Soarele apune când decolăm… La venire a fost interesant să vezi grămezile de gunoaie de la periferia București-ului… Și încă ceva: venind cu mașina spre aeroport trecem prin pădurea Băneasa… O mașină oprită pe dreapta și doi oameni udând copacii… Mă întreb cu voce tare de ce n-au făcut-o înainte de a intra în oraș… Primesc o poveste bonus despre un străin care nu putea să… „ude” copacii… Și chiar îmi aduc aminte că în cele câteva locuri din pădurile din jurul Cleveland-ului unde am fost erau montate WC-uri, așa că se pare că străinii nu prea au unde să învețe… udatul…
Uite-aici o vedere cu Herăstrăul și Casa Presei…
La întoarcere stau mai în față… Deci zgomotul e mai mare… Pe când trecem peste munți (de data asta nu au mai fost turbulențe) se aude căpitanul care ne spune că în stânga vedem Petroșani-ul… Dacă n-ar fi nori sub noi probabil aș vedea și Lupeni-ul adică luminile că e noapte deja…
Uite și niște nori mai pufoși:
Și am ajuns… cu bine…
